Sfaturi de comunicare cu o persoană care are demență

Demența poate face mai greu să găsiți cuvinte, să urmăriți o propoziție lungă sau să nu mai auziți zgomotul de fond. Nimic din toate acestea nu înseamnă că persoana nu mai vrea să păstreze legătura. Schimbări mici în felul în care pregătiți o conversație, în felul în care vorbiți și în felul în care ascultați pot face discuția mai ușoară și mai calmă pentru amândoi.

Care sunt cele mai importante sfaturi pentru a vorbi cu o persoană care are demență?

Atrageți-i atenția, păstrați lucrurile simple și fiți răbdători. Dacă rețineți doar cinci lucruri:

1. Liniștiți încăperea și stați cu fața spre ea. Opriți televizorul, stați la nivelul ochilor și folosiți-i numele.
2. Spuneți un singur lucru deodată. Propoziții scurte, o idee, o întrebare.
3. Oferiți de ales între două variante. „Ceai sau cafea?” este mai ușor decât „Ce ați dori?”
4. Așteptați. Dați mai mult timp pentru răspuns decât vi se pare firesc și încercați să nu întrerupeți.
5. Nu vă certați și nu testați niciodată. Răspundeți felului în care se simte, nu corectitudinii faptelor.

Cum încep o conversație?

Pregătiți lucrurile astfel încât persoana să se poată concentra asupra dumneavoastră. Ghidul Family Caregiver Alliance recomandă să limitați mai întâi zgomotul: opriți radioul sau televizorul, trageți draperiile sau închideți ușa ori mutați-vă într-un loc mai liniștit.

• Apropiați-vă din față. A veni din spate sau din lateral poate speria.
• Spuneți cine sunteți. „Bună, tată, sunt Ioana, fiica ta.” Astfel nu trebuie să caute numele dumneavoastră.
• Coborâți la nivelul ei. Dacă stă jos, așezați-vă sau îngenuncheați ca ochii să fie la același nivel.
• Verificați-vă chipul și tonul. National Institute on Aging (NIA) recomandă să fiți atenți la ton, volum, expresia feței și limbajul corpului și să țintiți o manieră caldă și firească.
• Asigurați-vă că are ochelarii și aparatele auditive puse. Este greu să urmăriți o conversație pe care nu o vedeți sau nu o auziți bine.

Cum formulez ce spun?

Folosiți cuvinte simple, propoziții scurte și o voce calmă, joasă.

• O idee pe propoziție. „Să punem haina. Apoi mergem afară.” Nu amândouă deodată.
• Folosiți nume, nu pronume. „A sunat mătușa Maria” este mai clar decât „A sunat ea.”
• Coborâți tonul, nu ridicați volumul. Family Caregiver Alliance sugerează o voce mai joasă, nu mai ridicată.
• Repetați, apoi reformulați. Dacă nu a înțeles, repetați o dată aceleași cuvinte. Dacă nu merge, așteptați puțin și încercați alte cuvinte.
• Arătați, nu doar spuneți. Arătați ceașca, ridicați cele două pulovere sau demonstrați primul pas.
• Vorbiți cu ea, nu despre ea. NIA avertizează împotriva vorbitului despre persoană ca și cum nu ar fi de față și împotriva „limbajului copilăresc”.

NIA sugerează variante mai simple ale unor întrebări obișnuite. Iată exemple în acest spirit:

Cum ascult bine?

Ascultați sensul și sentimentul, nu doar cuvintele.

• Așteptați. Tăcerea este adesea timp de gândire. Numărați rar până la zece înainte să intervențiți.
• Oferiți un cuvânt doar dacă se blochează. Family Caregiver Alliance spune că este în regulă să sugerați cuvinte când cineva se chinuie.
• Verificați ce ați auzit. Ghidul Alzheimer’s Association despre comunicare sugerează să căutați sensul din spatele cuvintelor și să-l reformulați pentru a verifica dacă ați înțeles. „Vă îngrijorează mașina?”
• Urmăriți fața și corpul. Pe măsură ce vorbirea devine mai grea, arată NIA, expresiile feței pot arăta tristețea, mânia sau frustrarea mai clar decât cuvintele.
• Luați îngrijorările în serios. Chiar dacă o grijă se bazează pe un fapt greșit, sentimentul este real.

Ce fac dacă spune ceva neadevărat?

Nu vă certați. Este puțin probabil să câștigați, iar persoana poate ajunge să se simtă rușinată sau speriată. În schimb, legați-vă de sentiment, apoi treceți blând mai departe.

Family Caregiver Alliance sugerează să recunoașteți emoția înainte de a redirecționa. De exemplu, dacă mama dumneavoastră insistă că trebuie să-i ia pe copii de la școală:

• În loc de: „Mamă, copiii tăi sunt mari. Au trecut patruzeci de ani.”
• Încercați: „Ai fost mereu o mamă atât de grijulie. Povestește-mi cum îi luai. Mâncăm mai întâi ceva?”

Alzheimer’s Association recomandă și să nu vă certați pe afirmații cu care nu sunteți de acord. Alegeți-vă momentele: dacă o convingere greșită este nevinovată, lăsați-o în pace.

Cum se schimbă comunicarea pe măsură ce demența avansează?

Nevoile se schimbă în timp, așa că ajustați-vă abordarea. Alzheimer’s Association descrie trei faze largi:

Fiecare persoană este diferită, iar aceeași persoană poate avea zile bune și zile grele. Răspundeți felului în care este acum, nu unei etichete.

Pot imaginile și activitățile să ușureze conversația?

Da. O imagine privită împreună ia presiunea de pe conversație și vă dă amândurora ceva la care să vă uitați și pe care să-l arătați.

• Imagini ca punct de pornire. Cartonașele de conversație oferă imagini cu întrebări deschise care nu testează niciodată.
• Fotografii de familie. Perechi de fotografii transformă fotografiile alese de dumneavoastră într-un joc blând de potrivire, care stârnește adesea povești.
• Zicători cunoscute. Completați proverbul folosește proverbe și zicători bine cunoscute, urmate de o idee pentru conversație.
• Jocurile de potrivire ca fundal. Perechi de imagini le dă mâinilor ceva de făcut în timp ce vorbiți.

Pentru mai multe, vedeți cum să jucați împreună și activitățile cu amintiri. Pentru vizite și apeluri, citiți ghidurile noastre despre vizite și despre apeluri telefonice și video.

Ce fac dacă îmi pierd răbdarea?

Se întâmplă oricui. NIA sugerează ca, dacă vă frustrați, să vă luați puțin timp să vă calmați. Intrați în altă cameră, respirați lent de câteva ori și reveniți când puteți. Puteți oricând să reluați conversația, iar persoana poate răspunde bine dispoziției dumneavoastră mai calme. Dacă frustrarea devine constantă, este un semn că aveți nevoie de mai mult sprijin, nu că eșuați. Ghidul nostru de grijă de sine pentru îngrijitori arată unde puteți cere ajutor.